Alegeri 2008… din nou pentru ei …

Speram sa nu fiu in tara pentru alegerile din 30 noiembrie 2008, din pacate am venit exact cu o sapatmana inainte.Desi o sa merg la vot, pentru ca e un drept castigat acum 18 ani de catre cei care au iesit in strada si chiar au murit si pentru ca noi azi sa putem alege, nu cred ca am pe cine sa aleg, nu simt ca cineva ma poate reprezenta in parlament, nu cunosc si nici nu am vazut o campanie care sa imi trezeasca interesul si sa ma faca sa sper ca vor veni oameni care sa produca schimbarea asteptata de majoritatea, chiar daca e un vot uninominal pentru prima data de la revolutie incoace.A fost sau nu revolutie nu e subiectul abordat acum, cert e ca au murit oameni pentru drepturile ce le avem astazi si unul din ele e acela de alege cine sa ne conduca.

Problema e, ca sunt cateva figuri ce trag dupa ei partidul x sau y sau z si restul sunt balast.Merg acolo doar pentru a fi la numar si pentru a mai prinde ceva din ciolanul mult ravnit.Si aproape oricare roman ar zice : "eu in locul lor as face la fel".Prima data eu si buzunarele mele si dupa poate ma gandesc si la fraierii care m-au votat.Oare daca toti gandim asa avem vreo sansa sa schimbam imaginea pe care o avem in lumea asta, sau oare o sa putem opri caderea morala a societatii noastre, ce sanse au copii nostri intr-o societate bolnava moral si unde simtul civic, e ceva ce "da bine", doar atunci cand vorbesti despre el si nu cand actionezi in adevaratul sens al acestuia.

Apar timp de o luna, pe afise, tot felul de figuri care promit, marea cu sarea, si ne explica ca ei sunt cei care sunt potriviti pentru a ne reprezenta in fruntea tarii.Oare pana acum nu tot asa a fost, oare cred ei ca noi nu ne-am dat seama de atat timp ca tot ce spun e numai minciuna, ca uita de cei care i-au votat imediat a doua zi dupa ce se dau rezultatele alegerilor.Mi-e scarba ca trebuie sa merg la vot, dar ma duc chiar daca stiu ca nu voi schimba nimic.Oare cand va veni ziua si cel ce va vrea votul meu va veni la usa mea sa imi asculte problemele si sa ii ascult programul.Cine crede ca un afis si promisiuni in vant ma pot convinge sa aleg ce e bine si ce nu, pentru tara mea.

Inca un motiv pe lista mea de a emigra, noua generatie e tot asa, asa au invatat de la tata si de la bunicu’.Ies in fata cei ce nu au fata pentru a fi acolo.Ceilalti, ce ne-ar putea salva sunt indignati, inghit in sec, sunt mahniti, in final traiesc aici si sunt condusi de unii ce nici macar nu stiu de ce au ajuns acolo si care e de fapt menirea lor.Mai avem o alternativa, emigram spre un sistem ce apreciaza si altceva decat furtul, hotia, coruptia, invarteala, spaga, smecheria, prostia si subcultura.Votam din patru in patru ani …tot pentru ei… nu inca si pentru noi !Trist…

Cu Willy la politie in Guinea!

Inainte de a povesti despre intalnirea de seara trecuta trebuie sa mentionez cateva episoade picante ale misiunii mele in Guinea:

1.Primul hotel in care am fost cazat in Malabo avea gratii, ca la puscarie la balcon.Aveam si musafiri, sub pat,ma refer la un micut soarec ce statea cu mine ca sa imi tina de urat in camera…nu de alta, trebuia sa compenseze cumva faptul ca ma simteam ca la puscarie… asa ca "Chitz Chitz" ma mai vizita noaptea, cred ca am si simtit de vreo doua ori ca a trecut peste mainile mele, erau in drumul lui si era grabit …

2.Atitudinea localnicilor si a armatei vis-a-vis de straini e …nu gasesc cuvantul potrivit si nici nu cred ca exista sau e o combinatie de mai multe cuvinte spuse in acelasi timp .Daca esti strain, ai bani, trebuie sa le dai si lor.Armata iti cere pasaportul si trebuie sa il dai, doar ei conduc aici, si daca il vrei inapoi trebuie sa platesti si nu cred ca vrei sa contrazici un negru ce nu stie pe ce lume traieste si in plus mai are si o arma la el, la fel politia. Portarul de la client, tot un militar, batran, ce se uita mai mereu cu ura la noi, ma opreste intr-o zi si ma intreaba de ce il tot salut si nu ii dau si lui ceva bani din moment ce lucrez aici si sunt alb, inginer.Buna gluma !

3.Cand credeam ca avem un prieten pe aici s-a dovedit ca nu e chiar asa, l-am imprumutat, eu si cu Willy, cu 15 euro pe colegul Peque, si stiam ca nu o sa ii mai vedem inapoi, dar i-am dat, am zis macar sa avem un localnic de partea noastra ca nu se stie niciodata ce se poate intampla si am fost inspirati.

4.Am jucat fotbal ca altceva nu aveam ce sa fac in weekend.Aici alt soc.Aproape toti aveau in picioatre sandale de plastic, ca pe vremea lu’ nea Nicu, sau slapi si asa jucau fotbal.Nu am incercat niciodata si nici nu cred ca as putea sa incerc, cred ca mi-as rupe picioarele alergand, dar ei se descurcau !Cei care isi permiteau o pereche de tenisi erau o clasa sociala superioara.Dar stiau ceva fotbal, erau tehnici si alergau, dar tineau cam mult de minge si le placea sa dribleze pana pierdeau mingea.Macar am facut miscare si sunt unul din putini albi ce au jucat fotbal cu ei.In acel moment nu era altul mai alb decat mine pe teren deci ieseam in evidenta prin culoare …si nu numai, sper !Intre timp prietenul guinean, Peque, vroia sa imi vanda o pereche de tenisi second hand cu 25 euro…l-am lasat sa viseze si bineinteles ca nu i-am cumparat, am jucat cu ce aveam in dotare !

Si acum cireasa de pe tort …Ieri seara primesc un telefon de la colegul nigerian Willy, si imi spune ca e la politie si daca pot sa vin acolo. I-au retinut pasaport si inca nu stiam despre ce e vorba.Era ora 8 seara.Ma imbrac repede, imi iau sapca in cap, ma simteam un pic ametit.Cred ca racisem de la aer conditonat si spalat pe cap, combinate bineinteles !Plec pe jos, sectia de politie nu era departe de hotel.Ajung acolo, o camera vopsita in albastru cu o lumina difuza.Willy si Peque, pe o banca si pe alta, doua femei si un tip, cu un tircou de manelist pe el, ce zicea ca e sotul uneia dintre ele.In fata noastra un birou cu un sef de post, ce mirosea a bautura de la 2 metri si inca un fel de jandarmerita care se uita urat la toata lumea.Intre timp apare un tip imbracat in negru ce incerca si el sa afle ce se intampla, parea un tip cu ceva scoli dupa mimica si gesturi si dupa felul cum vorbea, probabil era intelectualul zonei.Toata lumea vorbea tare, spaniola, altii franceza, Peque traducea din spaniola in engleza, tipau uni la altii, eram confuz.De fapt ce se intamplase.Willy plecase sa manance ceva la restaurantul senegalez de lanaga hotel(300 m) si a venit tipu cu tricou de manelist si l-a intrebat daca o cunoaste pe femeia lui.Willy o stia din Malabo, tipa lucrase la receptia unui hotel unde a stat el in 2007. Dupa care Manelistu’ , l-am si botezat, i-a cerut pasaportul lui Willy pretinzand ca e de la politie.A fluturat o legitimatie in graba si cum Willy ‘no abla espaniol’ , s-a speriat si i-a dat pasaportul acesta cerandu-i sa il insoteasca la sectie.Atunci m-a sunat Willy si am plecat spre sectie.Era acuzat, de mujera lu’ senior manelistu’, ca nu ar fi platit cazarea pentru 4 zile si a plecat facand o paguba de 96.000 CFA, la hotel Litoral, in Malabo in 2007.Si tipa cerea banii inapoi, ca si cum ei trebuia sa ii fie returnati, si apropo, o noapte la hotel costa 20.000 de CFA deci calculul era facut dupa alte reguli nu cele pe care le stiu eu.Willy era varza, nu ii venea sa creada.Politia ii cerea sa semneze o hartie prin care recunoaste ca nu a platit si sa ii dea banii senioritei.Pai cum sa ii dea ei, era ea cea pagubita sau hotelul la care lucrase.Incredibil !Si eu ceream dovezi ca e asa, era cuvantul ei importiva cuvantului lu’ Willy.Daca semna inseamna ca recunoaste ceea ce nu era adevarat, si un sef de la Orange, ce fusese contactat prin telefon de tipu in negru ce parea intelectualu’ zonei, se oferise sa plateasca el deoarce noi nu aveam atatia bani la noi.Willy a inceput sa planga, il puneau sa plateasca pentru un lucru neadevarat, lipsit de dovezi, isi pata toata imaginea in fata Alcatel si a clientului Orange.M-am ridicat de pe scaun si am zis ca nu plateste, ca nu recunoaste si ca totul e o minciuna si o facatura, am amenintat ca lucrez pentru ministerul securitati si ca instalez echipamentul de interceptie.S-au speriat un pic si mi-au cerut pasaportul, dar erau deranjati ca am implicat ministerul.Willy a zis ca nu plateste si punct.A zis ca sta o noapte inchis pana a doua zi si ca vrea sa mearga la Malabo sa vorbeasca cu patronul hotelui.S-au luat apoi de mine, ca de ce port sapca in cap intr-o incapere unde era poza presedintelui "spanzurata’"pe perete. Cunoastem modelul de dinainte de ’89.Mi-am dat sapca jos ce sa fac , traiasca "el lidero".Si a inceput sefu’ de sectie sa imi tina o lectie de drepturile omului si ale cetateanului guinean, ca un adevarat brigadier. Il si vedeam in fata pe unu’ de pe vremea lu Ceasca care imi tinea prelegeri despre binele mers al comunismului si cat bine face el tari.Bineinteles ca a terminat prin faptul ca el vrea ordine si disciplina si ca el e acolo sa protejeze si sa aduca liniste si bla bla bla…Era sa ma imbat si eu de la alcoolul ce iesiea din pielea si aerul expirat.Imi era scarba, imi venea sa urlu, parca eram intr-un film sud-american in care nu aveam nici o sansa sa am drepatae in fata unuia a carui creier era spalat de doctrina lui el lider maximo !Niste imbecili !In final a dat verdictul ca la tribunal, nu sunt dovezi ca sa platim 96.000 CFA.Avea si el o data drepatate .Totusi a zis sa le dam 15.000 CFA pentru ca au rezolvat cazul favorabil noua.Ce caz, pentru ce, cum vine asta, intrebari ce nu au sens aici.Deci tot trebuia sa dai ceva ,cuiva !Si ca de fapt ce inseamna pentru noi 150 de euro (96.000 CFA) ca doar…. si iar incepea placa : doar lucram in telecomunicatii, suntem ingineri, avem bani si trebuie sa le dam si lor ca doar suntem la ei in tara.Un fel de recunoastere a faptului ca ei ne apara si ne ocrotesc si ca si cum am lucra acolo datorita lor, e meritul lor ca noi suntem acolo…Cum poti gandi asa, cine iti alimenteaza o asemenea forma de a gandi, cum pot fi numiti??Nu au nici o sansa .Sunt brainwashed !Am pierdut doua ore la sectie cu fenomenele astea.Lor cred ca le-a facut placere, nu de alta dar altfel cum mai fac si ei un ban…

Viva …nici un viva, ca deja e prea mult !Si sa nu uit ca vineri trec pe la aeroport si dau nas in nas cu armata … pentru ultima data …splendid, abia astept !

Gourcuff ... talentat baiat!

E usor sa afirmi ca fotbalul e pentru toti si toti il inteleg.Dar se poate spune ca toti il putem juca si comenta si putem fi fotbalisti de curtea scolii sau de spatele blocului, antrenori, manageri, patroni sau simpli suporteri si putem emite pareri si sfaturi despre orice misca in fenomenul numit fotbal.Dar sunt uni care raman si fac istorie in acest sport, sunt luati drept exemple, se scriu carti despre ei, se fac filme, lumea vorbeste cu respect si isi aduce aminte cu placere de ce erau candva Pele, Maradona, Cruyff, Beckenbauer, Maldini( inca joaca la "pustiu" asta la 40 si de ani), Bobby Robson, Zinedine Zidane, Hagi si multi alti care nu imi vin acum in minte si care si-au lasat amprenta in fotbalul mondial …

Imi plac multi jucatori tineri, si sunt multe talente, uni se pied altii ajung sus si se mentin, altii ajung sus si pica imediat si uite asa sita cerne si cei cu valoare, caracter, talent, munca si sa nu uitam aici norocul, ajung sa nu fie uitati multe generatii de acum incolo.

Si mai nou imi place Gourcuff si il urmaresc de vreo juma de an, produs al scolii de fotbal din Bordeaux si cu aportul cariua Bordeaux joaca azi in Liga Campionilor, un fotbal placut si cei de la CFR Cluj stiu despre ce vorbesc.Nu stiam nimic de el pana nu am vazut un meci din Ligue 1 in care Bordeaux nu a stralucit dar mi-a ramas in minte un jucator,Gourcuff.Oare de ce ma impresioneaza ?Multi au scris despre el si unii il stiu foarte bine si de mai mult timp.Eu l-am vazut doar la televizor si imi place cum se misca, cum tine de minge, cum paseaza, cum tine capul sus si isi cauta coechipierii tot timpul.Are fizic impozant, stie cu mingea, are miscari a la Zidane, cu care e si comparat, dar nu e asa de rafinat, insa are ceva ce Zidane nu avea, are ceva din gena lui Gerard, e tenace, intra la minge tare, suteaza de la distanta ori de cate ori are ocazia si stim de pielea noasta ce gol ne-a dat de la km 5.Cred ca Lobont si azi mai studiaza caseta sa vada de unde a venit mingea si dinamica sutului plus faptul ca el era plecat sa vorbeasca cu Goian despre cum sa fi fundas de marcaj si nu cum sa stai in poarta in asa fel incat, daca nu ai statura necesara, macar sa stai cat mai aproape de linia portii, sa nu vina vreun sut care sa te lobeze mey... Loby !Oricum un gol frumos si inca o data mi-a demonstrat pustiu’ de 22 de ani ca stie ce vrea si mai mult ca si poate si sper ca peste ani sa nu mai fie comparat cu x sau y…sa fie el :GOURCUFF!Sa nu mai vorbesc ca e un lider in teren, da gol cand e nevoie pentru echipa, temporizeaza atunci cand trebuie si aceelereaza atunci cand isi simte adversarul slab, parca isi da seama de frica celui din fata si de neputinta acestuia in a-l opri, dar e si tanar ceea ce poate fi un dezavantaj.Umbla vorba in "targu’ din Bordeaux" ca are si ceva scandaluri la activ.Deja se invart sume enorme in jurul unui posibil transfer si e cotat la zeci de milioane euro, dolari, nu mai conteaza, dar tanar fiind, si ca pe multi altii, il poate lua valu’ si s-ar putea pierde …si ar fi pacat pentru ca are toate ingredientele necesare sa se alature colectiei de gala a fotbalului…

Sper ca intr-o zi sa il vad jucand pe viu si nu la televizor si nu impotriva vreunei echipe romanesti.Cred ca merita sa ajunga acolo unde uni poate nici nu indraznesc sa viseze !

Destinatie de lucru...

Am trait vremuri destul de grele inainte de ’90.Si unii dintre noi am prins cozile la lapte, portocale si banane ( si credeam ca bananele se coc doar de Craciun!), la fel si la multe alte alimente de baza ca: ulei, zahar, faina, carne etc.Sigur, daca aveai relatii faceai rost cam de tot ce aveai nevoie…in plus nu puteai spune nimic de teama ca cel de langa tine e “sifonar” si te trezesti a doua zi la securitate dand explicatii pentru felul in care gandesti si multe altele, de care mai bine nu imi amintesc!

Dar am ocazia sa vad din nou un alt tip de dictatura, si nu stiu cat de rea sau cat de buna poate fi, aici in Guinea Ecuatoriala.Pot observa in jurul meu ca lumea e fricoasa , subiectul politica e aprope interzis, am incercat sa intreb si nimeni nu vorbeste, nici macar nu ii intereseaza cine si spre ce ii conduce.La jurnalul de seara bineinteles ca apare lideru’ si familia lui, care face parte din guvern in totalitate, pare o "afacere" de familie.Ca o paranteza… pe postul national de televiziune au filme piratate cu subtitrare in chineza filmate in cinematograf.De vis!

Cred ca jumatate de guvern are acelasi nume de familie.Cine stie, poate e ca si Popescu la noi, un nume foarte raspandit!?

Pe strada armata, bineinteles…Eu sunt “blanco”, ei sunt negrii, deci ceva nou pentru ei, si ma privesc ciudat de fiecare data cand ma vad.Poate cred ca am ceva cu ei de sunt alb.O fi vreo ofensa la adresa sistemulu?Pe aeroport la sosire in Bata, toti militarii ma intrebau de acte si francezii imi ziceau sa nu le dau ca va trebui sa platesc ca sa le primesc inapoi, asa ca au platit inainte colegi de la Orange si am scapat .Am fost atentionat de multe ori de catre colegi, sa nu fotografiez, tot timpu sa am pasaportul la mine si cate 10 euro, in cazul in care vrei sa primesti inpoi pasaportul, dupa ce l-au verificat!!!Pana acum nu am avut ocazia sa le maresc “bugetul”cu cei 10 euro si sper ca nici nu va fi cazul!Cam atat despre armata ca oricum se ocupa altcineva de “publicitate” pentru ei.

Sa trecem un pic la viata de zi cu zi a bastinasilor, oameni destul de prietenosi, vorbind o spaniola destul de africana, dar totusi spaniola, si daca nu le vorbesti pe limba lor se simt ofensati, ca si cum “atunci ce mai cauti aici daca nu stii spaniola!?”Pai lucrez vreo 2 luni aici, raspund …si imi fac meseria chiar daca nu stiu spaniola(pacat ca nu m-am uitat la telenovele, ar fi fost si ele bune la ceva!).Toate ca toate, dar cand vine vorba de baut, cred ca, sunt campioni mondiali la numarul de baruri si terase la numarul de locuitori…am zis bine nu e greseala.Un coleg guinean zicea ca la ei sunt mai multe baruri decat biblii la numarul de locuitori(am uitat sa precizez ca sunt crestini, catolici) si cred ca are dreptate, la tot a doua casa e cate un bar si 3 sau 4 mese de plastic unde poti sta toata ziua.La lucru alt fenomen, dupa pranz aproape toata lumea, ma refer la localnici, miros a alcool si nu doar de la “o bere”, altii dorm pe scaun, ca doar trebuie sa se mai si odihneasca oamenii dupa un pranz copios.Si par chiar fericiti, dar doar par…Aparentele inseala de multe ori, si e cazul si aici, cred ca refugiul e bautura, sistemul doar atat le permite, sa bea ca sa nu poata gandi, si sa nu inceapa sa le vina idei.Asa bei toata ziua, esti amortit, mai dormi un pic, si gata ziua …si maine de la capat.Uite asa trece viata.Stire de ultima ora: directorul tehnic al Orange, francez, care de 3 ani lucreaza aici a fost informat de catre un reprezentant al politiei ca nu i se mai prelungeste viza si ca trebuie sa paraseasca in 24 h teritoriul tarii, ordin de sus, citez: “nu mai sunteti binevenit la noi in tara”!

Si intre timp eu si colegu’ nigerian suntem emigranti ilegali, viza expirandu-ne de vreo saptamana, iar pasapoartele sunt undeva in vreun sertar pe la vreunu’ caruia i se cam “rupe” de munca!

Si inca ceva, am inceput aceptanta pentru echipamentul ce il instalez.Din partea clientului, 2 baieti, par simaptici la prima vedere, sper sa fie si interesati de ce vom face.Timp de 3 zile trebuie sa lucram cu ei si sa facem teste pentru echipamentul ce il vor folosi de acum incolo.Si dupa cum ma gandeam, s-a si dovedit, ca nu au nici o treaba cu ce trebuie sa facem.Si sa ma explic:dimineata vin si asteapta sa le dam noi ce sa faca!Eu tre sa explic ce teste o sa fac, cred ca as putea sa le vand orice la cat de flexati sunt si la cate stiu. Oricum le-au vandut altii inaintea mea!Bineinteles ca am facut testele pe care le credeam eu mai importante si i-am dat unuia dintre ei sa faca ceva mai simplu, si la fiecare cinci minute, atat de dimineata cat si dupa masa de pranz, adormea cu mana pe mouse, in fiecare din cele 3 zile cat au stat cu noi.In prima faza am crezut ca e obosit, dar cand am vazut ca in fiecare zi e la fel m-am gandit ca o fi ceva genetic si general valabil!Incredibil!

La 12 fix “rup usa” pentru pauza de pranz si vin dupa 2 si ceva chiar 3….dupa care la 17 fix se ridica si incep sa fie suparati ca de ce mai sunt la lucru dupa care in 10 minute sunt deja plecati.Si noi ramanem,adica eu si Willy, nigerianu’, si facem teste in continuare pentru ei.Nici macar nu au fost in stare sa isi copieze fisierele cu rezultatele testelor …tot eu a trebuit sa fac un director si sa salvez toate datele!!!Pacat ca stau doar 3 zile cu noi, cred ca in ce-a de-a patra l-as fi batut pe unul din ei, chiar daca e vorba de clientul caruia i se vinde echipamentul!Si ne ziceau, ca ei mai mult de 6 ore nu sunt obisnuiti sa stea la lucru, bine zis, sa stea, ca de lucrat, in nici un caz…asa ca ce sa le zici…si te intrebi cine e mai castigat, tu care muncesti ca prostu’ sau ei care nu au nici o treaba cu ce misca in jurul lor?!

Si in final tot nu scap: am fost atentionat ca pe aeroportul international la plecare din aceasta “mirifica” tara trebuie sa donez 30.000 CFA adica vreo 50 euro, bineinteles fara a primi chitanta, pentru bunul mers al regimului!Oare cum o sa ii trec la decont???Cred ca la ajutor obligatoriu pentru a scapa de aici…daca exista aceasta rubrica, daca nu, ar trebui introdusa!

Asa destinatie de lucru sa tot avem…traiasca operatiunile din cadrul ALU!

"drama" lu' Cocoana vs. drama contemporanilor

Citeam in presa opinii, pro si contra, despre teribilul accident a carui victima a fost colegul meu Lucian Reja.Bineinteles marea majoritate condamna atitudinea mediatizatului Cocoana si felul in care s-a petrecut accidentul, cat si reactia de dupa a acestuia.La fel faceam si eu, pe un ton destul de agresiv si cred ca aveam cu toti dreptul sa fim indignati si suparati.Au trecut vreo doua luni de la accident si de cand Luci a devenit pentru familie, prieteni si colegi doar o amintire.Insa cu totii asteptam un verdict corect al justitiei romane, verdict despre care foarte multi cred ca va fi in avantajul lui Cocoana.Si au toate motivele sa creada ca in Romania anului 2008, justitia e facuta de cei “puternici” pentru cei “puternici “.Legea ajuta, e interpretabila, banu’ isi are rolul lui, relatiile, pilele si cunostintele, la fel.

Insa noi mergem mai departe si Cocoana isi primeste pedeapsa pe care o “poate duce”.Dar drama vietii lui nu se termina aici, cum de altfel nici nu a inceput odata cu accidentul a carui final a curmat viata unui tanar nevinovat.Drama vietii lui incepe de la cei “7 ani de acasa”, de la educatia primita de la parinti, de la felul in care constientizeaza, sau nu, ca pe langa el, mai traiesc si altii care au aceleasi drepturi ca si el.Nu cunsoc familia din care provine si nici nu cred ca o sa vreau sa ii cunosc vreodata.Din cele relatate de presa, de cunoscuti de-ai lui, nu am auzit nici macar un lucru pozitiv despre el, lucrurile negative fiind cele care au “impresionat”.Poate in cercul lui de prieteni e vazut altfel si sunt sigur de asta.Problema e ca am dubii si vis-à-vis de mediul in care isi duce existenta!Sunt convins ca prietenii lui vor spune numai lucruri bune despre el, dar pentru mine ramane cel care mi-a omorat un coleg, nevinovat, pe trotuar, conducand o masina pe care nu stia sa o stapaneasca, si care a devenit o arma mortala in momentul in care la volan se afla el.

Pe langa el si cei de teapa lui, contemporani de-ai lor, suntem si noi, ceilalti, cu mai putini bani, cu mai putina influenta sau aproape deloc, cu bun simt, cu respect pentru cei din jur, cu responsabilitate vis-à-vis de tot ce facem si care suntem tratati, de cei de “tipu lui Cocoana”, ca fiind ceva inferior, ce nu merita respect, nu avem drepturi ca si ei, suntem doar o piedica in calea afirmarii lor de orice tip ar fi ea: econmica, politica, social-culturala si s.a.m.d.Desi suntem mai multi, nu avem parghiile necesare si suntem si dezbinati, tinem capul jos, nu ridicam vocea.Oare de ce ?Cred ca de frica, sa nu deranjam sau sa nu avem probleme, stiindu-se notorietatea si “forta” celuilalt!Suntem pasivi, daca nu ne implica direct pe noi, suntem spectatori la dramele altora, fara a lua atitudine, simtul civic e ingropat adanc in noi si vom fi liberi doar atunci cand il vom dezgropa!Dar oare cat timp va trece pana atunci, inca vreo 50 de ani!?Oare in ce stadiu vom fi dupa atata timp?Ce forma va avea atunci coloana noastra vertebrala, care deja e indoita la unghi de zeci de grade?!Intre timp, atat noi cat si ei traim cate o drama, din unghiuri diferite si implicatii total opuse!

Apa pentru ei are alta ...valoare!?

Afara ploua torential intr-o zi de la mijlocul lui octombrie.

Eu, in misiune de lucru.Locatie: Guinea Ecuatorila, mai exact orasul Bata.Si mai exact: hotel Gabriel, locul de cazare.Colegul nigerian, Willy, era in camera lui, cred ca dormea. Avusese o noapte cam agitata, ajunsese in camera in jurul orei 5 dimineata.Ma trezise cu zgomotul cheii din broasca, dar am apucat sa ma uit la ceasul telefonului mobil si am adormit la loc, aprope instantaneu si nu m-am trezit decat pe la "doispe" cand deja incepuse sa ploua.Nu mai vazusem asa o ploaie de mult timp, iar aici pare a fi ceva obisnuit, fiind la Ecuator si in sezon ploios.

Si admirand eu ploaia, care era tot mai apriga si parca vroia sa distruga acoperisurile de tabla, ale caselor din jur, vad la un moment dat ca lumea iese din casele de vis-à-vis de hotel si incep sa aseze, in dreptul streasinii de scurgere de pe acoperis, vase de plastic si galeti pentru a se umple cu apa de la ploaia scursa de pe acoperis.M-am intreabat ce fac cu ea, apoi am vazut o femeie venind cu pet-uri goale si incepind sa toarne apa din galeata in toate pet-urile pana a umplut vreo 10, de 2 litri fiecare, daca nu ma inseala vederea! Un barbat ducea galetile, care se umpleau, in casa, unde cred ca era un alt recipient mai mare, pentru ca revenea cu ele goale si iar le umplea.Dupa ce au umplu tot ce au avut, au aparut copiii, care se bucurau de ploaie cum ma bucuram eu cand primeam dulciuri, copil fiind.Radeau intr-una si sareau prin ploaie, in pielea goala (eu nu eram in pielea goala cand primeam dulciuri, am uitat sa precizez, cel putin asa imi aduc aminte!), si chiar pareau ca se simt excelent!La un moment dat s-au pus pe rand sub streasina si au inceput sa spele pe cap si pe corp( erau patru copii cu varste intre 3 si 6 ani), cu apa ce se scurge de pe acopris.In strada copii de vreo 10,12 ani stateau intinsi pe jos in mijlocul strazii, care era intr-o panta, si asteptau sa se scurga apa peste ei, intorcandu-se cand pe burta cand pe spate, razand intruna si tipand de parca ar fi fost prima data cand vad apa!

Era o imagine fantastica, nu mai vazusem asa ceva, nu credeam ca poate exista asa ceva in anul 2008 pe acest glob!Am ramas perplex, lipit de geamul de la camera si urmarindu-i cum se spala unul pe altul, am stat asa, cred ca, vreo jumatate de ora, eram un pic socat…

Ploaia s-a oprit, am coborat la receptie si m-am intalnit cu Christie, administratoarea hotelului, si am intrebat-o de ce acesti oameni colecteaza apa de ploaie in casa, ce fac cu ea si de ce copii sunt atat de entuziasmati cand ploua?
Raspunsul a fost dezarmant si fara drept de replica citez: "apa e la fel de importanta ca petrolul aici, cea din subsol nu e buna nici sa te speli pe dinti cu ea, toti colecteaza apa pentru a o bea (cei care sunt foarte saraci, adica marea majoritate) sau o folosec la mancare si ca apa menajera"!

De-a dreptul socant!

Incepand de atunci de cate ori beau apa sau ma spal, o beau altfel si ma spal altfel, o vad altfel, o pretuiesc altfel…si ma intreb, petrolul e cotat la burse, pretul creste mai tot timpul, cei care au petrol sunt multimilionari, dar oare care e valorea corecta a apei si oare nu ar trebui pretuita mai mult de noi cei carora ni se pare normal sa ai apa la discretie???

pentru Luci si pentru Mara...

De ce Luci si de ce Mara?

Pentru ca Luci mi-a fost coleg, si din pacate nu mai este printre noi, iar Mara e fetita nascuta ieri de Anca, o prietena si colega de servici totodata.Si ce legatura exista intre ei?Aparent nici una, as zice, si as incerca sa dezvolt un pic...
Lucian Reja e fostul meu coleg, omorat intr-un tragic accident de circulatie, in urma cu aproximativ 2 luni, de mult mediatizatul "Cocoana" si al lui Ferrari si a carui cursa inconstienta a pus capat vietii acestui tanar de 28 de ani care se plimba pe... trotuar!
Ieri, in jurul pranzului, in timp ce eram la lucru, mi-am verificat e-mailul si am vazut un mesaj,primit de la sora mea, in care ma atentiona sa intru pe un website cu stiri locale din Timisoara pentru a citi ultimele noutati in "cazul" Luci Reja, "erou fara voie" cum imi place sa il numesc eu ( a salvat fata cu care se plimba impingand-o din calea masinii), nu cazul "Cocoana" cum l-a denumit mass-media.Si citeam trist stirea in care se anunta ca s-a platit o cautiune de 5000 lei si apararea cerea judecarea acuzatului in libertate, ca vine ziua de nastere a omului si trebuie sa isi sarbatoreasca "domnia sa" in libertate, moment in care pe messenger sunt anuntat ca Anca, a nascut o fetita, prin cezariana, si ca sunt sanatoase amandoua!Am avut o trecere brusca de la tristetea aminitirii accidentului si cazul "erou fara voie" la bucuria ca Anca a nascut si e ok, si ea si fetita.
Pe moment am si uitat de Luci si intrebam detalii despre Anca si fetita ei Mara...si mi-am dat seama pentru a nu stiu cata oara ...ca unii vin si alti pleaca, si viata e ca o gara sau ca un aeroport, unde unii urca si alti coboara si toti suntem trecatori.Singurele necunoscute, pentru noi, raman : cand venim si cand plecam pentru ca ceea ce facem intre aceste doua momente depinde atat de noi cat si de cei din jurul nostru...
Pe Luci nu o sa il uite familia, prietenii si colegii, pe Cocoana o sa il ajute justitia a carei balanta, in Romania, inclina catre cei "care au cu ce...", pe Anca o sa am placerea sa o revad cand ma intorc din misiune si sunt convins ca va da tot ce e mai bun pentru ca fetita ei sa creasca intr-o lume mai buna decat cea din care Lucian a trebuit sa plece prea devreme.
Mara, cea mai noua membra a "garii” sau a “aeroportului" in care traim, sper sa fie sanatoasa si sper ca viata sa ii ofere tot ce e mai bun, atat ei cat si familiei sale.La multi ani MARA!!!

de ce ...blog?

Oare de ce si la ce imi foloseste ...un blog?... ma intrebam acum cateva luni si poate ca raspunsul am sa il aflu mai tarziu, si oricum scopul pe care il vad acum ar fi ca pot sa scriu despre ce simt si despre ce se intampla in jurul meu , subiectiv sau obiectiv, nu cred ca voi afla niciodata, nici eu nici altcineva!
Putem sa ne facem o imagine, sa emitem o parere, sa spunem ce simtim si ce gandim, sa explicam de ce reactionam intr-un anumit fel, la un anumit moment sau luam anumite decizii, putem sa ne confruntam si sa dezbatem o tema, un subiect, o situatie, sa tragem un semnal de alarma, eventual chiar sa si gasim o solutie, si o putem face in scris si chiar si pe un ...blog.Sper sa pot descoperi la ce mi-a folosit sa am un... blog. Momentan as putea spune ca e la moda, ceea ce inseamna ca sunt in pas cu moda sau doar ca am gasit o metoda de a scrie pentru mine, in primul rand, pentru a nu uita ceva ce m-a impresionat, m-a deranjat, m-a intrigat sau pur si simplu "sa dau si eu cu parerea" ca mai toata lumea, de altfel, in zilele noastre.
Poate am fost spectator la un anumit moment important, mai putin pentru mine, si mai mult pentru cei din jurul meu, dar despre care am simtit nevioa sa scriu ...si am ales un blog.
In final cred ca am ales acest blog pentru a putea scrie despre ...multe!