vineri, 24 octombrie 2008

"drama" lu' Cocoana vs. drama contemporanilor

Citeam in presa opinii, pro si contra, despre teribilul accident a carui victima a fost colegul meu Lucian Reja.Bineinteles marea majoritate condamna atitudinea mediatizatului Cocoana si felul in care s-a petrecut accidentul, cat si reactia de dupa a acestuia.La fel faceam si eu, pe un ton destul de agresiv si cred ca aveam cu toti dreptul sa fim indignati si suparati.Au trecut vreo doua luni de la accident si de cand Luci a devenit pentru familie, prieteni si colegi doar o amintire.Insa cu totii asteptam un verdict corect al justitiei romane, verdict despre care foarte multi cred ca va fi in avantajul lui Cocoana.Si au toate motivele sa creada ca in Romania anului 2008, justitia e facuta de cei “puternici” pentru cei “puternici “.Legea ajuta, e interpretabila, banu’ isi are rolul lui, relatiile, pilele si cunostintele, la fel.

Insa noi mergem mai departe si Cocoana isi primeste pedeapsa pe care o “poate duce”.Dar drama vietii lui nu se termina aici, cum de altfel nici nu a inceput odata cu accidentul a carui final a curmat viata unui tanar nevinovat.Drama vietii lui incepe de la cei “7 ani de acasa”, de la educatia primita de la parinti, de la felul in care constientizeaza, sau nu, ca pe langa el, mai traiesc si altii care au aceleasi drepturi ca si el.Nu cunsoc familia din care provine si nici nu cred ca o sa vreau sa ii cunosc vreodata.Din cele relatate de presa, de cunoscuti de-ai lui, nu am auzit nici macar un lucru pozitiv despre el, lucrurile negative fiind cele care au “impresionat”.Poate in cercul lui de prieteni e vazut altfel si sunt sigur de asta.Problema e ca am dubii si vis-à-vis de mediul in care isi duce existenta!Sunt convins ca prietenii lui vor spune numai lucruri bune despre el, dar pentru mine ramane cel care mi-a omorat un coleg, nevinovat, pe trotuar, conducand o masina pe care nu stia sa o stapaneasca, si care a devenit o arma mortala in momentul in care la volan se afla el.

Pe langa el si cei de teapa lui, contemporani de-ai lor, suntem si noi, ceilalti, cu mai putini bani, cu mai putina influenta sau aproape deloc, cu bun simt, cu respect pentru cei din jur, cu responsabilitate vis-à-vis de tot ce facem si care suntem tratati, de cei de “tipu lui Cocoana”, ca fiind ceva inferior, ce nu merita respect, nu avem drepturi ca si ei, suntem doar o piedica in calea afirmarii lor de orice tip ar fi ea: econmica, politica, social-culturala si s.a.m.d.Desi suntem mai multi, nu avem parghiile necesare si suntem si dezbinati, tinem capul jos, nu ridicam vocea.Oare de ce ?Cred ca de frica, sa nu deranjam sau sa nu avem probleme, stiindu-se notorietatea si “forta” celuilalt!Suntem pasivi, daca nu ne implica direct pe noi, suntem spectatori la dramele altora, fara a lua atitudine, simtul civic e ingropat adanc in noi si vom fi liberi doar atunci cand il vom dezgropa!Dar oare cat timp va trece pana atunci, inca vreo 50 de ani!?Oare in ce stadiu vom fi dupa atata timp?Ce forma va avea atunci coloana noastra vertebrala, care deja e indoita la unghi de zeci de grade?!Intre timp, atat noi cat si ei traim cate o drama, din unghiuri diferite si implicatii total opuse!




Niciun comentariu: