Aplauze pentru ...

Penultima etapa, acasa la Poli Timisoara, cu sau fara cele 6 puncte,cel putin pe plan moral, jucam cu titlul pe masa, cum s-ar spune.Astept aceasta ocazie de cand ma stiu, si de cand tin cu Poli.Nu conteza ca uni zic ca e fulgeru sau cum i-or mai zice… stadionul Dan Paltinisanu ramane casa lui Poli.Aici simt ca sunt suporter al acestei echipe, aici am stat in ploaie la meciuri, aici m-am enervat cand nu jucam bine, tot aici sunt si azi, noi cei care iubim aceste culori, alb-violet, si care raman la noi in suflet si in sange, sange ce nu se dilueaza cu decizii de la FIFA,TAS sau frf si lpf sau alte grupuri, cu interese, mai mult sau mai putin oneste.Eu tin cu ei, cu cei ce alearga, ce joaca fotbal, sau cel putin incearca, uni dintre ei, sunt parte a unui public normal, privit din vest, si ridicat in slavi, daca e privit mai de la est…
Ma bucur si sunt mandru, ca tin cu aceste culori si cu aceasta echipa.Nu ma intereseaza banii si mizeriile din spatele terenului.Ma uit la joc, sunt critic cu baieti, aplaud, cant, mai imi scapa si cate o injuratura, sufar alaturi de ei, ma bucur la succesele lor si sunt trist la esecurile acestora.Ma simt ca intr-o familie, si noi suporteri ai lui Poli traim si cantam si ne bucuram sau suntem tristi si suparati, alaturi de echipa, pentru ca asa suntem crescuti, asa suntem educati si asa vom fi mereu…Noi niciodata nu plecam de aici, doar atunci cand ne vine ceasul si poate si de acolo de sus ne sustinem culorile, cand stim ca pe curcubeu se afla si violetul nostru…Sigur ,nu ne apartine doar noua aceasta culoare, dar spiritul acestei echipe vine din noi, dinspre fani, noi am ridicat aceasta culoare la rang de stare de spirit …Ce ar fi Poli fara noi, ce ar fi Poli fara violet?Nimic…Zero…
Si revin la meci, Poli- Unirea Urziceni, sperante mari, totusi simt ca avem doar a doua sansa in acest meci, jucam bine acasa si datorita noua, celor din tribune, dar fotbalul se joca in dreptunghiul verde, acolo se vede cine poate, merita,mai are si noroc, ca sa castige.Deschidem socrul dupa un joc mai mult mut, cu Unirea parca stand mai bine in teren, noi ii avem pe Bucur, Karamienii, un Magera, dar jucam cu doi inchizatori, ei nu au nume, ei sunt o echipa.In tribuna 20 si ceva de mii de oameni si doar vreo 10-15 suporteri de la Urziceni .Ce raport de forte, covarsitor infavoarea noastra si totusi nu conteza.Pe teren se joaca, in tribuna se traieste la cote maxime, adrenalina curge, o simti cum te cuprinde ori de cate ori un atac incepe sau o faza mai aprinsa se termina, cu un oftat, in bratele lui Panti.E greu, jucam apasati, “muncitorii” lui Dan par mai ageri, noi suntem obositi de vreo 5 meciuri, nu putem sta in picioare, e greu, undeva s-a gresit, e tarziu acum…Prima repriza se termina cu 1-0, un gol datorat unui ricoseu nefericit intre cei doi fundasi centrali ai Unirii si cine altul decat Bucur care inscrie.Conducem, la pauza, dar eram mai nesigur ca nicioadata.Simteam ca nu putem sa ducem meciul la capat si sa se termine cu o victorie a noastra.Eram agitat .Ma ridicam in picioare la fiecare faza mai aprinsa…Si fault in careu, penalti pentru Unirea, Panti ghiceste coltu, dar sutul e prea puternic si e 1-1.Ma rugam sa se termine asa, pentru ca nu puteam reveni, doar printr-o minune…ce era sa se intample cu Bucur sutand din unghi, lituanianul din poarta unirii respingand iar Arman Karamian tragand peste poarta, din 12-13 metri…incredibil…Mi-am zis ca poate e un semn.Era.Dar unul negativ pentru noi…Unirea pleaca in haita la orice contra, ca raspuns la atacurile noastre pe linia lor de 30 de metri…Si un contratac se termina cu gol, Stancu nu iese la off-said, pasa pe culuar si din 6 metri Bilasco ne anesteziaza…M-am asezat, am stat cu capul in pamant, lumea era incremenita, Poli la fel, stadionul era un monument al tacerii, traiam un moment, ce nu credeam ca o sa apuc a-l trai vreodata.Eram doborat, parca ma parasea culoara violeta, simteam ca sufletul mi-e gol,simteam cum pierdem ceea ce ce ne dorim de-o viata, un titlu de campioana…
Am inceput sa ma obisnuiesc sa ii aplaud pe adversari la noi acasa, am facut-o cand am pierdut Cupa acum doi ani in fata Rapidului, acum trebuie sa ma ridic din nou de pe scaun, si mi-e greu… totusi ma ridic, stau cu capul plecat …ridic palmele si aplaud… Pe cine?Pe adversari, pe Unirea.O echipa.Merita titlul, au muncit si s-au daruit ca sa il aiba…sunt trist, dar aplaud, din respect.Asa am fost crescut sa respect pe cei mai buni ca mine sau ca noi…Din pacate, parca ii aplaud mai des pe alti decat pe cei ce ii am in suflet …Sper sa nu devina obisnuinta…Nu de alta, dar mai avem de jucat in finala Cupei.Nu vreau sa fiu din nou nevoit sa ma ridic de pe scaun, din fata televizorului, sa ii aplaud din nou pe adversari…
Si am sperat ca poate egalam, dar nu a fost asa…nu am putut, nu am stiut, nu stiu daca s-a si vrut…Raman suporter al fotbalului, raman cu Poli in suflet, chiar daca acum sufletul mi-e plin de amaraciune…Se vindeca, si o luam de la capat…

Care e scopul sau rolul?

Oare chiar e un rol, avem vreun scop, daca tot gravitam pe planeta asta pentru o perioada, de ce trecem prin viata asa si nu altfel?Intrebari la care e greu de dat un raspuns si poate intram pe taramuri greu de strabatut si mult prea filozofice. Oricum ar fi, orice am fi si oriunde ne-am indrepta, un lucru e cert : ne nastem, nu ca am vrea ci poate ca asa trebuie, traim pentru ca asa e scenariu’ si plecam spre altceva atunci cand poate ca nu vrem ori nu am facut cat am fi putut sau cand am facut tot ce am putut in aceasta carcasa organica numita corp omenesc.Ma intreb totusi care e smecheria ?Si mi- e greu sa cred ca am descoperit eu raspunsul, dar incerc sa creionez, mai bine zis sa tastez , in linii mari, cam ce face un om obisnuit pe parcursul vietii :se naste si e veselie, la uni e necaz, depinde de religie, cultura, sex, orientare spre Soare si multe altele… Apoi creste daca are noroc ajunge sa faca o scoala, doua, trei depinde de la caz la caz.Descopera ca e fain sa fi copil daca nu trebuie sa inveti, ce nu iti place, bautura are rolul ei, mai nou si drogurile, fumatul la fel, sportul e practicat sau nu, depinde de locatie…din fata televizorului, asta nu e sport de fapt, dar poti spune ca iti place sportul.

Descopera ca sexul opus e mult mai interesant decat credea el la inceput, se indragosteste, normal ca e parasit, si la randul lui ajunge sa paraseasca pe altcineva si pana la urma se opreste la un partener de sex opus sau de acelasi sex, ca doar e la moda, si impreuna fac un copil, doi ,trei …opt, doispe( sau ii adopta, daca nu pot face ori in caz ca sunt un tata si …un alt tata, la doua mame merge cu inseminare) depinde din nou de la caz la caz. Dupa care ii creste, sau se chinuie sa ii creasca, in paralel avand un loc de munca (sau o afacere, sau vreo matusa Tamara) insuficient de bine platit oricat de mare ar fi salariul, cariera e pe primul loc sau al doilea sau deloc, din nou depinde de la caz la caz.Mai apare si cate o criza, si asta de mai multe tipuri si forme, dar mergem mai departe, cei care trecem de ea.Si uite asa mai facem cate un concediu, doua, de la caz la caz, in fiecare an daca e posibil, pana vine pensia …daca mai ajungem acolo…si daca mai putem sa ne mai folosim de ea, din diverse motive.

In principiu pe parcusul vietii esti intr-un comert continu…toti te vad ca un consumator de tot felul de produse si servicii iar tu la randul tau vinzi ceva, cumva, cuiva…fie ca esti inginer, cofetar-patiser, strungar, pilot de curse, amanta, fochist, medic , politician(astia vand minciuni, nu cred ca le place la prea multa lume de ei) etc.Parca pe toti se citeste indemnul, cumpara de la mine, eu vand ceea ce ai tu nevoie, iti va fi mai bine daca ma alegi pe mine, cand de fapt toti gandim invers. Toti ne vindem si vindem ceva in schimbul a ceva…chestia e ca tot timpul vrem mai mult, nu inteleg de ce ?Cu ce ne alegem la final ?Stres, neuroni pierduti (pentru cine are de unde), boli, suferinta, mai radem din cand in cand, doar atunci cand nu luam totul prea in serios, certuri, orgolii prostesti, putere, ura, razboaie, poluare, distrugere a tot ce e frumos, calamitati, dezastre s.a.m.d, toate facand parte din ceea ce numim viata.Sigur exista si momente placute, fericite, incarcate de emotii, petreceri in familie sau cu prietenii, confort personal ridicat sau mai putin depinde din nou de pe ce pozitie te afli si cu ce te compari.

La final nu poti lua nimic cu tine…cred ca e rasplata cea mai corecta.Nu ne-am nascut egali, cum cred uni, pe parcursul vietii am evoluat diferit, dar la final cred ca rolul unei vieti traite intr-o carcasa organica , perisabila de altfel, e sa perpetuam specia si sa devenim…egali…indiferent de ce ramane in urma nosatra, daca ramane ceva!

Alegeri 2008… din nou pentru ei …

Speram sa nu fiu in tara pentru alegerile din 30 noiembrie 2008, din pacate am venit exact cu o sapatmana inainte.Desi o sa merg la vot, pentru ca e un drept castigat acum 18 ani de catre cei care au iesit in strada si chiar au murit si pentru ca noi azi sa putem alege, nu cred ca am pe cine sa aleg, nu simt ca cineva ma poate reprezenta in parlament, nu cunosc si nici nu am vazut o campanie care sa imi trezeasca interesul si sa ma faca sa sper ca vor veni oameni care sa produca schimbarea asteptata de majoritatea, chiar daca e un vot uninominal pentru prima data de la revolutie incoace.A fost sau nu revolutie nu e subiectul abordat acum, cert e ca au murit oameni pentru drepturile ce le avem astazi si unul din ele e acela de alege cine sa ne conduca.

Problema e, ca sunt cateva figuri ce trag dupa ei partidul x sau y sau z si restul sunt balast.Merg acolo doar pentru a fi la numar si pentru a mai prinde ceva din ciolanul mult ravnit.Si aproape oricare roman ar zice : "eu in locul lor as face la fel".Prima data eu si buzunarele mele si dupa poate ma gandesc si la fraierii care m-au votat.Oare daca toti gandim asa avem vreo sansa sa schimbam imaginea pe care o avem in lumea asta, sau oare o sa putem opri caderea morala a societatii noastre, ce sanse au copii nostri intr-o societate bolnava moral si unde simtul civic, e ceva ce "da bine", doar atunci cand vorbesti despre el si nu cand actionezi in adevaratul sens al acestuia.

Apar timp de o luna, pe afise, tot felul de figuri care promit, marea cu sarea, si ne explica ca ei sunt cei care sunt potriviti pentru a ne reprezenta in fruntea tarii.Oare pana acum nu tot asa a fost, oare cred ei ca noi nu ne-am dat seama de atat timp ca tot ce spun e numai minciuna, ca uita de cei care i-au votat imediat a doua zi dupa ce se dau rezultatele alegerilor.Mi-e scarba ca trebuie sa merg la vot, dar ma duc chiar daca stiu ca nu voi schimba nimic.Oare cand va veni ziua si cel ce va vrea votul meu va veni la usa mea sa imi asculte problemele si sa ii ascult programul.Cine crede ca un afis si promisiuni in vant ma pot convinge sa aleg ce e bine si ce nu, pentru tara mea.

Inca un motiv pe lista mea de a emigra, noua generatie e tot asa, asa au invatat de la tata si de la bunicu’.Ies in fata cei ce nu au fata pentru a fi acolo.Ceilalti, ce ne-ar putea salva sunt indignati, inghit in sec, sunt mahniti, in final traiesc aici si sunt condusi de unii ce nici macar nu stiu de ce au ajuns acolo si care e de fapt menirea lor.Mai avem o alternativa, emigram spre un sistem ce apreciaza si altceva decat furtul, hotia, coruptia, invarteala, spaga, smecheria, prostia si subcultura.Votam din patru in patru ani …tot pentru ei… nu inca si pentru noi !Trist…

Cu Willy la politie in Guinea!

Inainte de a povesti despre intalnirea de seara trecuta trebuie sa mentionez cateva episoade picante ale misiunii mele in Guinea:

1.Primul hotel in care am fost cazat in Malabo avea gratii, ca la puscarie la balcon.Aveam si musafiri, sub pat,ma refer la un micut soarec ce statea cu mine ca sa imi tina de urat in camera…nu de alta, trebuia sa compenseze cumva faptul ca ma simteam ca la puscarie… asa ca "Chitz Chitz" ma mai vizita noaptea, cred ca am si simtit de vreo doua ori ca a trecut peste mainile mele, erau in drumul lui si era grabit …

2.Atitudinea localnicilor si a armatei vis-a-vis de straini e …nu gasesc cuvantul potrivit si nici nu cred ca exista sau e o combinatie de mai multe cuvinte spuse in acelasi timp .Daca esti strain, ai bani, trebuie sa le dai si lor.Armata iti cere pasaportul si trebuie sa il dai, doar ei conduc aici, si daca il vrei inapoi trebuie sa platesti si nu cred ca vrei sa contrazici un negru ce nu stie pe ce lume traieste si in plus mai are si o arma la el, la fel politia. Portarul de la client, tot un militar, batran, ce se uita mai mereu cu ura la noi, ma opreste intr-o zi si ma intreaba de ce il tot salut si nu ii dau si lui ceva bani din moment ce lucrez aici si sunt alb, inginer.Buna gluma !

3.Cand credeam ca avem un prieten pe aici s-a dovedit ca nu e chiar asa, l-am imprumutat, eu si cu Willy, cu 15 euro pe colegul Peque, si stiam ca nu o sa ii mai vedem inapoi, dar i-am dat, am zis macar sa avem un localnic de partea noastra ca nu se stie niciodata ce se poate intampla si am fost inspirati.

4.Am jucat fotbal ca altceva nu aveam ce sa fac in weekend.Aici alt soc.Aproape toti aveau in picioatre sandale de plastic, ca pe vremea lu’ nea Nicu, sau slapi si asa jucau fotbal.Nu am incercat niciodata si nici nu cred ca as putea sa incerc, cred ca mi-as rupe picioarele alergand, dar ei se descurcau !Cei care isi permiteau o pereche de tenisi erau o clasa sociala superioara.Dar stiau ceva fotbal, erau tehnici si alergau, dar tineau cam mult de minge si le placea sa dribleze pana pierdeau mingea.Macar am facut miscare si sunt unul din putini albi ce au jucat fotbal cu ei.In acel moment nu era altul mai alb decat mine pe teren deci ieseam in evidenta prin culoare …si nu numai, sper !Intre timp prietenul guinean, Peque, vroia sa imi vanda o pereche de tenisi second hand cu 25 euro…l-am lasat sa viseze si bineinteles ca nu i-am cumparat, am jucat cu ce aveam in dotare !

Si acum cireasa de pe tort …Ieri seara primesc un telefon de la colegul nigerian Willy, si imi spune ca e la politie si daca pot sa vin acolo. I-au retinut pasaport si inca nu stiam despre ce e vorba.Era ora 8 seara.Ma imbrac repede, imi iau sapca in cap, ma simteam un pic ametit.Cred ca racisem de la aer conditonat si spalat pe cap, combinate bineinteles !Plec pe jos, sectia de politie nu era departe de hotel.Ajung acolo, o camera vopsita in albastru cu o lumina difuza.Willy si Peque, pe o banca si pe alta, doua femei si un tip, cu un tircou de manelist pe el, ce zicea ca e sotul uneia dintre ele.In fata noastra un birou cu un sef de post, ce mirosea a bautura de la 2 metri si inca un fel de jandarmerita care se uita urat la toata lumea.Intre timp apare un tip imbracat in negru ce incerca si el sa afle ce se intampla, parea un tip cu ceva scoli dupa mimica si gesturi si dupa felul cum vorbea, probabil era intelectualul zonei.Toata lumea vorbea tare, spaniola, altii franceza, Peque traducea din spaniola in engleza, tipau uni la altii, eram confuz.De fapt ce se intamplase.Willy plecase sa manance ceva la restaurantul senegalez de lanaga hotel(300 m) si a venit tipu cu tricou de manelist si l-a intrebat daca o cunoaste pe femeia lui.Willy o stia din Malabo, tipa lucrase la receptia unui hotel unde a stat el in 2007. Dupa care Manelistu’ , l-am si botezat, i-a cerut pasaportul lui Willy pretinzand ca e de la politie.A fluturat o legitimatie in graba si cum Willy ‘no abla espaniol’ , s-a speriat si i-a dat pasaportul acesta cerandu-i sa il insoteasca la sectie.Atunci m-a sunat Willy si am plecat spre sectie.Era acuzat, de mujera lu’ senior manelistu’, ca nu ar fi platit cazarea pentru 4 zile si a plecat facand o paguba de 96.000 CFA, la hotel Litoral, in Malabo in 2007.Si tipa cerea banii inapoi, ca si cum ei trebuia sa ii fie returnati, si apropo, o noapte la hotel costa 20.000 de CFA deci calculul era facut dupa alte reguli nu cele pe care le stiu eu.Willy era varza, nu ii venea sa creada.Politia ii cerea sa semneze o hartie prin care recunoaste ca nu a platit si sa ii dea banii senioritei.Pai cum sa ii dea ei, era ea cea pagubita sau hotelul la care lucrase.Incredibil !Si eu ceream dovezi ca e asa, era cuvantul ei importiva cuvantului lu’ Willy.Daca semna inseamna ca recunoaste ceea ce nu era adevarat, si un sef de la Orange, ce fusese contactat prin telefon de tipu in negru ce parea intelectualu’ zonei, se oferise sa plateasca el deoarce noi nu aveam atatia bani la noi.Willy a inceput sa planga, il puneau sa plateasca pentru un lucru neadevarat, lipsit de dovezi, isi pata toata imaginea in fata Alcatel si a clientului Orange.M-am ridicat de pe scaun si am zis ca nu plateste, ca nu recunoaste si ca totul e o minciuna si o facatura, am amenintat ca lucrez pentru ministerul securitati si ca instalez echipamentul de interceptie.S-au speriat un pic si mi-au cerut pasaportul, dar erau deranjati ca am implicat ministerul.Willy a zis ca nu plateste si punct.A zis ca sta o noapte inchis pana a doua zi si ca vrea sa mearga la Malabo sa vorbeasca cu patronul hotelui.S-au luat apoi de mine, ca de ce port sapca in cap intr-o incapere unde era poza presedintelui "spanzurata’"pe perete. Cunoastem modelul de dinainte de ’89.Mi-am dat sapca jos ce sa fac , traiasca "el lidero".Si a inceput sefu’ de sectie sa imi tina o lectie de drepturile omului si ale cetateanului guinean, ca un adevarat brigadier. Il si vedeam in fata pe unu’ de pe vremea lu Ceasca care imi tinea prelegeri despre binele mers al comunismului si cat bine face el tari.Bineinteles ca a terminat prin faptul ca el vrea ordine si disciplina si ca el e acolo sa protejeze si sa aduca liniste si bla bla bla…Era sa ma imbat si eu de la alcoolul ce iesiea din pielea si aerul expirat.Imi era scarba, imi venea sa urlu, parca eram intr-un film sud-american in care nu aveam nici o sansa sa am drepatae in fata unuia a carui creier era spalat de doctrina lui el lider maximo !Niste imbecili !In final a dat verdictul ca la tribunal, nu sunt dovezi ca sa platim 96.000 CFA.Avea si el o data drepatate .Totusi a zis sa le dam 15.000 CFA pentru ca au rezolvat cazul favorabil noua.Ce caz, pentru ce, cum vine asta, intrebari ce nu au sens aici.Deci tot trebuia sa dai ceva ,cuiva !Si ca de fapt ce inseamna pentru noi 150 de euro (96.000 CFA) ca doar…. si iar incepea placa : doar lucram in telecomunicatii, suntem ingineri, avem bani si trebuie sa le dam si lor ca doar suntem la ei in tara.Un fel de recunoastere a faptului ca ei ne apara si ne ocrotesc si ca si cum am lucra acolo datorita lor, e meritul lor ca noi suntem acolo…Cum poti gandi asa, cine iti alimenteaza o asemenea forma de a gandi, cum pot fi numiti??Nu au nici o sansa .Sunt brainwashed !Am pierdut doua ore la sectie cu fenomenele astea.Lor cred ca le-a facut placere, nu de alta dar altfel cum mai fac si ei un ban…

Viva …nici un viva, ca deja e prea mult !Si sa nu uit ca vineri trec pe la aeroport si dau nas in nas cu armata … pentru ultima data …splendid, abia astept !

Gourcuff ... talentat baiat!

E usor sa afirmi ca fotbalul e pentru toti si toti il inteleg.Dar se poate spune ca toti il putem juca si comenta si putem fi fotbalisti de curtea scolii sau de spatele blocului, antrenori, manageri, patroni sau simpli suporteri si putem emite pareri si sfaturi despre orice misca in fenomenul numit fotbal.Dar sunt uni care raman si fac istorie in acest sport, sunt luati drept exemple, se scriu carti despre ei, se fac filme, lumea vorbeste cu respect si isi aduce aminte cu placere de ce erau candva Pele, Maradona, Cruyff, Beckenbauer, Maldini( inca joaca la "pustiu" asta la 40 si de ani), Bobby Robson, Zinedine Zidane, Hagi si multi alti care nu imi vin acum in minte si care si-au lasat amprenta in fotbalul mondial …

Imi plac multi jucatori tineri, si sunt multe talente, uni se pied altii ajung sus si se mentin, altii ajung sus si pica imediat si uite asa sita cerne si cei cu valoare, caracter, talent, munca si sa nu uitam aici norocul, ajung sa nu fie uitati multe generatii de acum incolo.

Si mai nou imi place Gourcuff si il urmaresc de vreo juma de an, produs al scolii de fotbal din Bordeaux si cu aportul cariua Bordeaux joaca azi in Liga Campionilor, un fotbal placut si cei de la CFR Cluj stiu despre ce vorbesc.Nu stiam nimic de el pana nu am vazut un meci din Ligue 1 in care Bordeaux nu a stralucit dar mi-a ramas in minte un jucator,Gourcuff.Oare de ce ma impresioneaza ?Multi au scris despre el si unii il stiu foarte bine si de mai mult timp.Eu l-am vazut doar la televizor si imi place cum se misca, cum tine de minge, cum paseaza, cum tine capul sus si isi cauta coechipierii tot timpul.Are fizic impozant, stie cu mingea, are miscari a la Zidane, cu care e si comparat, dar nu e asa de rafinat, insa are ceva ce Zidane nu avea, are ceva din gena lui Gerard, e tenace, intra la minge tare, suteaza de la distanta ori de cate ori are ocazia si stim de pielea noasta ce gol ne-a dat de la km 5.Cred ca Lobont si azi mai studiaza caseta sa vada de unde a venit mingea si dinamica sutului plus faptul ca el era plecat sa vorbeasca cu Goian despre cum sa fi fundas de marcaj si nu cum sa stai in poarta in asa fel incat, daca nu ai statura necesara, macar sa stai cat mai aproape de linia portii, sa nu vina vreun sut care sa te lobeze mey... Loby !Oricum un gol frumos si inca o data mi-a demonstrat pustiu’ de 22 de ani ca stie ce vrea si mai mult ca si poate si sper ca peste ani sa nu mai fie comparat cu x sau y…sa fie el :GOURCUFF!Sa nu mai vorbesc ca e un lider in teren, da gol cand e nevoie pentru echipa, temporizeaza atunci cand trebuie si aceelereaza atunci cand isi simte adversarul slab, parca isi da seama de frica celui din fata si de neputinta acestuia in a-l opri, dar e si tanar ceea ce poate fi un dezavantaj.Umbla vorba in "targu’ din Bordeaux" ca are si ceva scandaluri la activ.Deja se invart sume enorme in jurul unui posibil transfer si e cotat la zeci de milioane euro, dolari, nu mai conteaza, dar tanar fiind, si ca pe multi altii, il poate lua valu’ si s-ar putea pierde …si ar fi pacat pentru ca are toate ingredientele necesare sa se alature colectiei de gala a fotbalului…

Sper ca intr-o zi sa il vad jucand pe viu si nu la televizor si nu impotriva vreunei echipe romanesti.Cred ca merita sa ajunga acolo unde uni poate nici nu indraznesc sa viseze !

Destinatie de lucru...

Am trait vremuri destul de grele inainte de ’90.Si unii dintre noi am prins cozile la lapte, portocale si banane ( si credeam ca bananele se coc doar de Craciun!), la fel si la multe alte alimente de baza ca: ulei, zahar, faina, carne etc.Sigur, daca aveai relatii faceai rost cam de tot ce aveai nevoie…in plus nu puteai spune nimic de teama ca cel de langa tine e “sifonar” si te trezesti a doua zi la securitate dand explicatii pentru felul in care gandesti si multe altele, de care mai bine nu imi amintesc!

Dar am ocazia sa vad din nou un alt tip de dictatura, si nu stiu cat de rea sau cat de buna poate fi, aici in Guinea Ecuatoriala.Pot observa in jurul meu ca lumea e fricoasa , subiectul politica e aprope interzis, am incercat sa intreb si nimeni nu vorbeste, nici macar nu ii intereseaza cine si spre ce ii conduce.La jurnalul de seara bineinteles ca apare lideru’ si familia lui, care face parte din guvern in totalitate, pare o "afacere" de familie.Ca o paranteza… pe postul national de televiziune au filme piratate cu subtitrare in chineza filmate in cinematograf.De vis!

Cred ca jumatate de guvern are acelasi nume de familie.Cine stie, poate e ca si Popescu la noi, un nume foarte raspandit!?

Pe strada armata, bineinteles…Eu sunt “blanco”, ei sunt negrii, deci ceva nou pentru ei, si ma privesc ciudat de fiecare data cand ma vad.Poate cred ca am ceva cu ei de sunt alb.O fi vreo ofensa la adresa sistemulu?Pe aeroport la sosire in Bata, toti militarii ma intrebau de acte si francezii imi ziceau sa nu le dau ca va trebui sa platesc ca sa le primesc inapoi, asa ca au platit inainte colegi de la Orange si am scapat .Am fost atentionat de multe ori de catre colegi, sa nu fotografiez, tot timpu sa am pasaportul la mine si cate 10 euro, in cazul in care vrei sa primesti inpoi pasaportul, dupa ce l-au verificat!!!Pana acum nu am avut ocazia sa le maresc “bugetul”cu cei 10 euro si sper ca nici nu va fi cazul!Cam atat despre armata ca oricum se ocupa altcineva de “publicitate” pentru ei.

Sa trecem un pic la viata de zi cu zi a bastinasilor, oameni destul de prietenosi, vorbind o spaniola destul de africana, dar totusi spaniola, si daca nu le vorbesti pe limba lor se simt ofensati, ca si cum “atunci ce mai cauti aici daca nu stii spaniola!?”Pai lucrez vreo 2 luni aici, raspund …si imi fac meseria chiar daca nu stiu spaniola(pacat ca nu m-am uitat la telenovele, ar fi fost si ele bune la ceva!).Toate ca toate, dar cand vine vorba de baut, cred ca, sunt campioni mondiali la numarul de baruri si terase la numarul de locuitori…am zis bine nu e greseala.Un coleg guinean zicea ca la ei sunt mai multe baruri decat biblii la numarul de locuitori(am uitat sa precizez ca sunt crestini, catolici) si cred ca are dreptate, la tot a doua casa e cate un bar si 3 sau 4 mese de plastic unde poti sta toata ziua.La lucru alt fenomen, dupa pranz aproape toata lumea, ma refer la localnici, miros a alcool si nu doar de la “o bere”, altii dorm pe scaun, ca doar trebuie sa se mai si odihneasca oamenii dupa un pranz copios.Si par chiar fericiti, dar doar par…Aparentele inseala de multe ori, si e cazul si aici, cred ca refugiul e bautura, sistemul doar atat le permite, sa bea ca sa nu poata gandi, si sa nu inceapa sa le vina idei.Asa bei toata ziua, esti amortit, mai dormi un pic, si gata ziua …si maine de la capat.Uite asa trece viata.Stire de ultima ora: directorul tehnic al Orange, francez, care de 3 ani lucreaza aici a fost informat de catre un reprezentant al politiei ca nu i se mai prelungeste viza si ca trebuie sa paraseasca in 24 h teritoriul tarii, ordin de sus, citez: “nu mai sunteti binevenit la noi in tara”!

Si intre timp eu si colegu’ nigerian suntem emigranti ilegali, viza expirandu-ne de vreo saptamana, iar pasapoartele sunt undeva in vreun sertar pe la vreunu’ caruia i se cam “rupe” de munca!

Si inca ceva, am inceput aceptanta pentru echipamentul ce il instalez.Din partea clientului, 2 baieti, par simaptici la prima vedere, sper sa fie si interesati de ce vom face.Timp de 3 zile trebuie sa lucram cu ei si sa facem teste pentru echipamentul ce il vor folosi de acum incolo.Si dupa cum ma gandeam, s-a si dovedit, ca nu au nici o treaba cu ce trebuie sa facem.Si sa ma explic:dimineata vin si asteapta sa le dam noi ce sa faca!Eu tre sa explic ce teste o sa fac, cred ca as putea sa le vand orice la cat de flexati sunt si la cate stiu. Oricum le-au vandut altii inaintea mea!Bineinteles ca am facut testele pe care le credeam eu mai importante si i-am dat unuia dintre ei sa faca ceva mai simplu, si la fiecare cinci minute, atat de dimineata cat si dupa masa de pranz, adormea cu mana pe mouse, in fiecare din cele 3 zile cat au stat cu noi.In prima faza am crezut ca e obosit, dar cand am vazut ca in fiecare zi e la fel m-am gandit ca o fi ceva genetic si general valabil!Incredibil!

La 12 fix “rup usa” pentru pauza de pranz si vin dupa 2 si ceva chiar 3….dupa care la 17 fix se ridica si incep sa fie suparati ca de ce mai sunt la lucru dupa care in 10 minute sunt deja plecati.Si noi ramanem,adica eu si Willy, nigerianu’, si facem teste in continuare pentru ei.Nici macar nu au fost in stare sa isi copieze fisierele cu rezultatele testelor …tot eu a trebuit sa fac un director si sa salvez toate datele!!!Pacat ca stau doar 3 zile cu noi, cred ca in ce-a de-a patra l-as fi batut pe unul din ei, chiar daca e vorba de clientul caruia i se vinde echipamentul!Si ne ziceau, ca ei mai mult de 6 ore nu sunt obisnuiti sa stea la lucru, bine zis, sa stea, ca de lucrat, in nici un caz…asa ca ce sa le zici…si te intrebi cine e mai castigat, tu care muncesti ca prostu’ sau ei care nu au nici o treaba cu ce misca in jurul lor?!

Si in final tot nu scap: am fost atentionat ca pe aeroportul international la plecare din aceasta “mirifica” tara trebuie sa donez 30.000 CFA adica vreo 50 euro, bineinteles fara a primi chitanta, pentru bunul mers al regimului!Oare cum o sa ii trec la decont???Cred ca la ajutor obligatoriu pentru a scapa de aici…daca exista aceasta rubrica, daca nu, ar trebui introdusa!

Asa destinatie de lucru sa tot avem…traiasca operatiunile din cadrul ALU!

"drama" lu' Cocoana vs. drama contemporanilor

Citeam in presa opinii, pro si contra, despre teribilul accident a carui victima a fost colegul meu Lucian Reja.Bineinteles marea majoritate condamna atitudinea mediatizatului Cocoana si felul in care s-a petrecut accidentul, cat si reactia de dupa a acestuia.La fel faceam si eu, pe un ton destul de agresiv si cred ca aveam cu toti dreptul sa fim indignati si suparati.Au trecut vreo doua luni de la accident si de cand Luci a devenit pentru familie, prieteni si colegi doar o amintire.Insa cu totii asteptam un verdict corect al justitiei romane, verdict despre care foarte multi cred ca va fi in avantajul lui Cocoana.Si au toate motivele sa creada ca in Romania anului 2008, justitia e facuta de cei “puternici” pentru cei “puternici “.Legea ajuta, e interpretabila, banu’ isi are rolul lui, relatiile, pilele si cunostintele, la fel.

Insa noi mergem mai departe si Cocoana isi primeste pedeapsa pe care o “poate duce”.Dar drama vietii lui nu se termina aici, cum de altfel nici nu a inceput odata cu accidentul a carui final a curmat viata unui tanar nevinovat.Drama vietii lui incepe de la cei “7 ani de acasa”, de la educatia primita de la parinti, de la felul in care constientizeaza, sau nu, ca pe langa el, mai traiesc si altii care au aceleasi drepturi ca si el.Nu cunsoc familia din care provine si nici nu cred ca o sa vreau sa ii cunosc vreodata.Din cele relatate de presa, de cunoscuti de-ai lui, nu am auzit nici macar un lucru pozitiv despre el, lucrurile negative fiind cele care au “impresionat”.Poate in cercul lui de prieteni e vazut altfel si sunt sigur de asta.Problema e ca am dubii si vis-à-vis de mediul in care isi duce existenta!Sunt convins ca prietenii lui vor spune numai lucruri bune despre el, dar pentru mine ramane cel care mi-a omorat un coleg, nevinovat, pe trotuar, conducand o masina pe care nu stia sa o stapaneasca, si care a devenit o arma mortala in momentul in care la volan se afla el.

Pe langa el si cei de teapa lui, contemporani de-ai lor, suntem si noi, ceilalti, cu mai putini bani, cu mai putina influenta sau aproape deloc, cu bun simt, cu respect pentru cei din jur, cu responsabilitate vis-à-vis de tot ce facem si care suntem tratati, de cei de “tipu lui Cocoana”, ca fiind ceva inferior, ce nu merita respect, nu avem drepturi ca si ei, suntem doar o piedica in calea afirmarii lor de orice tip ar fi ea: econmica, politica, social-culturala si s.a.m.d.Desi suntem mai multi, nu avem parghiile necesare si suntem si dezbinati, tinem capul jos, nu ridicam vocea.Oare de ce ?Cred ca de frica, sa nu deranjam sau sa nu avem probleme, stiindu-se notorietatea si “forta” celuilalt!Suntem pasivi, daca nu ne implica direct pe noi, suntem spectatori la dramele altora, fara a lua atitudine, simtul civic e ingropat adanc in noi si vom fi liberi doar atunci cand il vom dezgropa!Dar oare cat timp va trece pana atunci, inca vreo 50 de ani!?Oare in ce stadiu vom fi dupa atata timp?Ce forma va avea atunci coloana noastra vertebrala, care deja e indoita la unghi de zeci de grade?!Intre timp, atat noi cat si ei traim cate o drama, din unghiuri diferite si implicatii total opuse!